Observatii privind Revizuirea "Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole"  inapoi la tema

     Anexele II şi III ale Directivei Nitrati cuprind o serie de măsuri care trebuie să fie incluse obligatoriu în CBPA (Anexa II) şi PA (Anexele II şi III). Una dintre aceste masuri se refera la:

  • Aplicarea îngrăşămintelor pe terenuri în pantă (Anexa II.A.2)

Cod CBPA 2015: cap.7.7 pag. 119-120 (vezi aici)

PA 2013 : Art.5

 

Vă rugăm să vă exprimaţi prin Comentarii punctul d-voastra de vedere privind necesitatea actualizării / revizuirii acestei măsuri.


Documente:

Ultima editare: 16.01.2019 18:39 (GMT) - de George Cojocaru

Membru: Florentin Bercu

Data: 20.02.2019 07:16 (GMT)

Impunerea și menținerea prin CBPA / tabelele 7.4. și 7.5 a unor astfel de standarde maxime de îngrășăminte cu azot la nivel național – FĂRĂ a se desemna cu adevarat ZVN, FĂRĂ a se ține cont de clasele de BONITATE ale terenurilor agricole, FĂRĂ a ține cont de specificitățile locale de cultivare agricolă și de aplicare a îngrășămintelor, TOATE acestea semnifică că se dorește să se instituie în mod arbitrar și pe cale administrativă o PLAFONARE a DEZVOLTĂRII fermierilor, cu importante efecte negative economice și sociale, sau echivalând cu trimiterea fermierilor la FALIMENT.

Studiile privind bonitarea terenului agricol din România au arătat că s-au identificat zece clase de terenuri – dintre care doar în 5 clase găsim pretabilitate pentru utilizare agricola, iar dintre acestea doar o mică parte reprezintă cu adevarat zone potențial vulnerabile la poluarea cu nitrați.

Specialiștii din I.C.P.A. – cunosc aceste realități; de asemenea – inginerii agronomi, tehnicienii, oamenii de producție cunosc și traiesc aceste realități.

NU putem accepta ca un fermier din care lucrează pe un teren agricol mai slab, din grupa solurilor de clasa de fertilitate III și IV, soluri podzolice, argiloiluviale, cu reacție moderat acidă, cu humus mic în jurul a 2%, să aibă prevăzute aceleași standarde maxime de îngrășăminte cu azot de 120 kg azot N s.a / ha, similare cu un fermier care lucrează terenuri din clasa de fertilitate I.

Realizarea unor producții agricole care să asigure rentabilitatea fermierului pe un teren agricol mai slab fertil necesită o cantitate mai mare de îngrășăminte cu azot, necesită lucrări pedoameliorative, etc, care înseamnă costuri suplimentare, susținute prin producții agricole mai bune, prin stabilitatea fermierului și investiții în timp, dar nicidecum soluția nu este aceea de a stabili limitări arbitrare la fertilizare – pornind de la ideea că sunt suficiente “ x “ kg azot N s.a pentru o producție …. - “ ca medie la nivel național pe ultimii 10 ani “ !
C. Costurile cu fertilizarea cu îngrășăminte minerale și organice – reprezintă un factor extrem de limitative. În România costurile îngrășămintelor minerale și/sau organice au înregistrat anual mari variații, de cele mai multe ori în sensul creșterii, ceea ce a făcut ca fermierii să aiba un comportament de renunțare la aprovizionare și fertilizare.

Aceasta demonstrează că NU exista un risc de vulnerabilizare la poluarea cu nitrați din surse agricole, fermierii fiind limitați și economic de creșterea dozelor de îngrășăminte cu azot.
Noile propuneri de CBPA - prevăd stabilirea unor standarde maxime de îngrasaminte cu azot care pot fi aplicate pe terenuri în funcție de panta de până la 8% și peste 8%, ceea ce ar însemna în logica actuala cu o EXTINDERE a terenurilor agricole la care să se aplice doze MAI MICI de îngrășăminte cu azot, deci producții mai mici, deci FALIMENT.

NE OPUNEM TOTAL aceastei propuneri .

Ultima editare: 20.02.2019 07:17 (GMT) - de Florentin Bercu
Sigur doriti sa stergeti aceasta postare?
Share