Directiva Nitrati

Contextul directivei

Apa pură și curată este vitală pentru sănătatea oamenilor și pentru bunăstarea acestora, precum și pentru ecosistemele naturale; prin urmare, protejarea calității apei reprezintă un element-cheie al politicii europene de mediu. Deoarece sursele de apă nu sunt restricționate în interiorul frontierelor naționale, o abordare la nivelul Uniunii Europene este esențială pentru soluționarea problemelor legate de poluare. Directiva privind nitrații din 1991 este unul dintre primele texte legislative ale UE destinat să controleze poluarea și să îmbunătățească calitatea apei.

Deși azotul este un element nutritiv vital, care contribuie la creșterea plantelor și a culturilor, concentrațiile mari de azot sunt dăunătoare pentru oameni și pentru natură. Utilizarea agricolă a nitraților în fertilizanții organici și în cei chimici reprezintă o sursă majoră de poluare a apei în Europa. Consumul de fertilizanți minerali a înregistrat pentru prima dată o reducere progresivă la începutul anilor '90 și s-a stabilizat în ultimii patru ani în UE-15, dar pe ansamblul tuturor celor 27 de state membre consumul de nitrați a crescutcu 6 %. În general, creșterea animalelor rămâne cauza principală a peste 50 % din descărcările totale de azot în apele de suprafață.

 

Directiva privind nitrații

Directiva privind nitrații (1991) vizează protejarea calității apei în Europa prin prevenirea poluării apelor subterane și a celor de suprafață cu nitrați proveniți din surse agricole și prin promovarea utilizării de bune practici agricole. Ca urmare a acestei directive România a elaborat in 2015 "Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluarii cu nitraţi din surse agricole".